„ Scrierile politice ale lui Eminescu au contribuit,(...), enorm la fundamentarea patriotismului român modern” Mircea Eliade
ORIZONTAL : 1)
Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune,
mânie şi dispreţ la adresa realităţilor epocii, exprimată de Eminescu în
Doina, care în 1883 a stârnit în cenaclul „Junimii” un tunet de aplauze
(pl.) ― Din cutremurătorul început al poemului:
De… Nistru pân… Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate
străbate / De-atâta străinătate.2)
Şi din patetica invocare la Ştefan cel Mare:
Lasă grija sfinţilor / În…
părinţilor, / Clopotele să le tragă / Ziua-ntreagă, noapte-ntreagă
―
Doar s-a-ndura Dumnezeu / Ca să-ţi
mântui… tău!3)
Părinte ― Le-a trăit ca orice suflet sensibil,
Eminescu, de-a lungul întregii sale vieţi. 4) Lipsit de claritate
― Amara sărăcie a celor de jos, transpusă într-o
imagine de esenţă folclorică cu formele ei de expresie:
Numai umbra spinului / La…
creştinului―
Zăpadă.5)
În încheierea Doinei, un virulent blestem la adresa
duşmanilor neamului:
Îndrăgi-i-ar ciorile / …spânzurătorile
― Cumplita stare, în epocă, a românului, care
…tot dă ca racul.
6) De la… -n Dorohoi / Curg duşmanii în puhoi / Şi s-aşează pe la noi;
/ Şi cum vin cu drum de fier, / Toate cântecele pier―
A nu accepta, aşa cum nu e acceptată, în poem,
„neagra strainătate”. 7)
Expresia vie a spiritului
românesc ― Intrare în librărie!
8)
Lac în Algeria ― În acest loc ― Grup de
albine. 9)
De-I suna de-a
treia oară, / Toţi duşmanii or să piară / Din hotară… hotară,
exclamă poetul, adresându-se marelui voievod adormit la Putna―
Din înţelepciunea populară:
…pâinea
cât de rea, tot mai bine-n ţara mea
― Duioasa melancolie a românului.10)
Participarea afectivă la
suferinţele neamului e ilustrată şi prin utilizarea repetată a interjecţiei
disjunctive:
Nici îi merge, nici
se-ndeamnă / …îi este toamna toamnă―
Nici e
vară vara lui, / Şi-i străin în… lui
― Radu
Tudoran.11)
Numai…
spinului
―
Omogen, cum trebuia să fie, în visul poetului, statul român.
12)
Din nou către Ştefan:
…’
arhimandritului, / Toată grija
schitului―
Codrul
-frate cu românul - / De secure se tot…
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dictionar:LIB, AID, RLD, CBS, AUE, AFL
solutia
Consultarea textului
| De
la Nistru pân' la Tissa Tot românul plânsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin şi pân' la mare Vin muscalii de-a călare, De la mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Şi străinul te tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte. Sus la munte, jos pe vale Şi-au făcut duşmanii cale, Din Sătmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet român săracul! Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui, Şi-i străin în ţara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg duşmanii în puhoi Şi s-aşează pe la noi; Şi cum vin cu drum de fier Toate cântecele pier, Zboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La uşa creştinului. Îşi dezbracă ţara sânul, Codrul - frate cu românul - De secure se tot pleacă Şi izvoarele îi seacă - Sărac în ţară săracă! |
Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemernicia! Ştefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija sfinţilor În sama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mântui neamul tău! Tu te-nalţă din mormânt, Să te-aud din corn sunând Şi Moldova adunând. De-i suna din corn o dată, Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Îţi vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Şi spânzurătorile! |
In ”Doina” M. Eminescu,
preocupat de realizarea unei mitologii românești, se oprește asupra istoriei
naționale intr-o comuniune cu natura, cu ”tot ceea ce aparține fundamental
”poporului”. Aparține genului liric.
”Doina” este semnificativă
pentru simbolul ce-l reprezintă cîntecul de speranță și de durere a poporului
nostru. Este un strigăt, o imprecație antivrăjitorească, o descîntare, de unde
și tonul violent – imprecator – descîntător. Mesajul este unul de protest și o
chemare la unitate.
Sentimentele de jale, cu
blestemul și rugăciunea, se impletesc intr-un crescendo-liturgic, dat de tonul
direct și appăsat al discursului poetic.
Poezia e alcătuită din două
părți. Prima parte cuprinde spațiul geografic, ironia, sarcasmul, fac din
poezie o sinteză de gîndire și simetrie eminesciană – intr-un destin al
deznădejdii – concentrat in versul ”Sărac, in țară săracă”; ”Vai de biet român
săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”. Partea a doua a poeziei sugerează legătura
dintre Ștefan cel Mare și poporul său chiar după moarte.
Verbele sunt utilizate la
timpul prezent.
Din punct de vedere dispozitiv
rima este imperecheată.
Chemat in ajutorul poporului
său, cornul lui Ștefan urma să deștepte Moldova toată, codrii simbolizînd
natura in consens cu poporul, așa cum o făcuse Decebal, la rindul său. Poezia
se incheie prin blestemul aruncat asupra răului țării.
Cuvintele cheie inundă poezia:
Nistru, Tisa, Hotin, Satu Mare, Boian, Vatra Dornii, Sătmar, Săcele reprezintă
limitele teritoriului extins al românilor, arătind cit de mare era Moldova;
codrul reprezintă un centru de viață, o rezervă de răcoare, apă, mîncare și un
loc sigur oferindu-le românilor ajutor in timpul războiului (Codrul – frate cu
românul – ); românul deși e in propria țară se simte străin (Și-i străin in
țara lui); și totuși el este un mare luptător; izvorul reprezintă focare,
energie, veșnicie (Și isvoarele îi seacă – ); dușmanii sunt cei care năvăleau
din toate părțile, instaurîndu-se in Moldova și nedorind să plece fiind orbiți
de bogățiile și frumusețile ei (Vin muscalii de-a călare; Curg dușmanii in
puhoi/ Și s-așează pe la noi).
Clopotele simbolizează o
chemare, un apel către toți credincioșii sau un mesaj către toți oamenii
Moldovei (Clopotele să le tragă/ Ziua ntreagă, noaptea ntreagă,/ Doar s-a ndura
Dumnezeu,/ Ca să-ți mîntui neamul tău!). Putna sugerează ideea rugii poporului
către ”Ștefan și Dumnezeu” care reprezintă centrul spiritual al tuturor
românilor care se consideră adevărați creștini (Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna
nu mai sta). Zborul păsărilor este simbol al realțiilor dintre cer și pămint
(Sboară păsările toate). Valea este complementul simbolic al muntelui, locul
unde se unesc pămintul și apa cerului pentru a da recolte bogate (Sus la munte,
jos la vale).
Figurile de stil sunt prezente
in toată poezia: epitete (neagra strinătate, țară săracă, biet român săracul),
comparații (Îndărăt tot dă ca racul), metafore (”Codru – frate cu românul” – a
ocrotit oamneii pe timp de urgie), inversiuni (Vai de biet român săracul),
hiperbole ( ”Curg dușmanii in puhoi” – nu numai un dușman ne vrea pămintul ci
foarte mulți, iar românul e nevoit să tacă (Toate cântecele pier;/ Sboară
păsările toate), antiteze (”străinii” – cei care au venit neinvitați, ”neamul”
ce reprezintă rădăcinile: Cine-au îndrăgit străinii; Și neamul nemernicia).
Intrată in universalitate incă
din timpul vieții, proteica personalitate eminesciană devine izvor de
inspirație poetică, de-a lungul timpului, in variatele ipostaze ale meteoricei,
dar dramaticei sale existențe.
Solutia careului: Din strainatate
1
r
|
2
o
|
3
m
|
4
a
|
5
n
|
6
I
|
7
a
|
9
p
|
10
r
|
11
a
|
12
f
|
|
2
A
|
T
|
A
|
T
|
A
|
V
|
I
|
N
|
E
|
L
|
E
|
|
3
Z
|
E
|
I
|
T
|
A
|
R
|
A
|
S
|
U
|
R
|
||
4
A
|
L
|
T
|
A
|
M
|
S
|
O
|
P
|
T
|
I
|
||
5
T
|
M
|
E
|
L
|
O
|
D
|
I
|
C
|
I
|
C
|
||
6
O
|
M
|
E
|
N
|
I
|
R
|
E
|
A
|
R
|
T
|
E
|
|
7
R
|
O
|
Z
|
E
|
T
|
I
|
C
|
A
|
I
|
|||
8
I
|
A
|
B
|
R
|
I
|
A
|
C
|
U
|
M
|
A
|
||
R
|
A
|
R
|
I
|
T
|
A
|
T
|
E
|
P
|
C
|
||
10
A
|
T
|
R
|
A
|
S
|
U
|
R
|
L
|
A
|
E
|
||
11
R
|
E
|
I
|
C
|
A
|
L
|
E
|
R
|
O
|
L
|
||
12
C
|
A
|
N
|
T
|
A
|
R
|
E
|
G
|
E
|
M
|
E
|
